În varianta perfectă DIVORȚUL are loc prin acordul comun al soților la fel ca și înregistrarea căsătoriei, la Oficiul de Stare Civilă.

Totuși, în marea majoritate a cazurilor unul din cei doi membri sau este împotriva divorțului sau nu vrea să cedeze copiii sau nu este de acord să împartă bunurile acumulate în timpul căsniciei – și ce facem atunci ?

Potrivit unei cercetări pe #diez, în sate cel mai des tinerii se căsătoresc, în orașe mai mult divorțează.

În situția în care v-ați pomenit în pragul unui divorț problematic – există câteva puncte cheie pe care ar fi bine să le cunoașteți:

1. Legislația în vigoare reglementează două modalități de desfacere a căsătoriei :

• prima este desfacerea căsătoriei de organul de stare civilă.

Soții se pot întelege în privința unui divorț prin acord numai în situația în care nu există copii minori comuni sau înfiați de ambii și dacă nu există neînțelegeri în privința bunurilor agonisite în comun.

• a doua – pe cale judecătorească.

Desfacerea căsătoriei în instanța de judecată va avea loc atunci cînd sunt copii minori comuni, unul dintre soți nu este de acord să divorțeze, fie deși ambii sunt de acord să divorțeze, unul dintre ei evită să se prezinte la OSC.

2. Un alt aspect important când vorbim despre desfacerea căsătoriei unde sunt copii minori este stabilirea domiciliului copiilor.

Dacă părinții locuiesc separat și copilul nu a atins vîrsta de 14 ani decizia o iau părinții de comun acord iar dacă ei nu pot ajunge la un compromis – va decide instanța de judecată, care va cere avizul Comisiei pentru Protecția Drepturilor Copilului iată de ce trebuie să vă asigurați că dispuneți de condiții bune pentru creșterea lui – imobil spațios, program de lucru flexibil sau venit care vă va asigura posibilitatea de a avea grijă de copil, chiar dacă este vorba de mijloacele bănești dobândite în comun cu celălalt soț sau de la el/ea în urma divorțului. De la vârsta de 10 ani, se va ține cont și de opinia copilului minor.

3. În lipsa acordului soției, soțul nu poate cere desfacerea căsătoriei în timpul gravidității acesteia și timp de un an după nasterea copilului dacă acesta este viu și trăiește.

4. Copilul are dreptul la ambii părinți chiar dacă aceștia sunt divorțați.

La fel părinții au drepturi și obligații comune și egale – din acest considerent părintele opus celui ce a primit copiii la domiciliu va avea dreptul la stabilirea unui grafic de întrevederi.

5. Partajul averii sau cum împărțim ceea ce am agonisit împreună. Bunurile agonisite în timpul căsătoriei se vor împărți egal dacă acestea nu au fost dobândite cu titlu gratuit (moștenire, donație) sau dacă nu sunt bunuri de uz personal cu excepția bijuteriilor.

Instanța poate modifica cotele părți ale soților în dependență de interesele unuia dintre soți sau ale copiilor acestora.

Încheierea contractului matrimonial chiar și pe parcursul căsătoriei spre finalul acesteia, vă scutește de un proces judiciar îndelungat și neplăcut.

6. Important, odată ce a devenit clar că familia nu poate fi păstrată și nu mai duceți o gospodărie comună cu soțul – se recomandă a nu tergiversa cu divorțul dat fiind acel fapt că pentru împrumuturile contractate de unul din soți, vor răspunde ambii în mod egal și va fi o cale lungă până a demonstra că acel împrumutnu a fost contractat în interesul familiei.

7. În cazul în care unul dintre soți aplică violență fizică, psihologică, spirituală, economică sau sexuală – sunteți în drept de a solicita de urgență emiterea unei ordonanțe de protecție pentru sine și copiii minori comuni.

8. Tot în cadrul procesului de divorț se recomandă stabilirea pensiei de întreținere a copilului minor care va putea fi stabilită în sumă fixă sau în cotă procentuală din veniturile soțului plătitor în dependență de interesul suprem al copilului.

9. Taxele ce trebuie plătite sunt simbolice însă în creștere pentru divorțuri repetate.

10. În cazul desfacerii căsătoriei la organul de stare civilă, căsătoria încetează din ziua înregistrării divorţului, iar în cazul desfacerii căsătoriei pe cale judecătorească – din ziua când hotărîrea instanţei judecătoreşti a rămas definitivă adică peste 30 de zile calendaristice după emiterea și pronunțarea ei.

Text de Sergiu Muntean, Avocat, Președinte al A.O. Ius Moldova și Irina Vulpe, Avocat Stagiar, Director Executiv al A.O. Ius Moldova

 Când rostim cuvântul „familie” ne imaginăm o unitate de persoane apropiate, care au tendința de a manifesta afecțiune și grijă una față de cealaltă. Dar ce facem atunci când situația este diferită, care sunt garanțiile materiale pentru membrii familiei și ce spune cadrul juridic despre asta?

În conformitate cu legislația civilă, părinţii sunt obligaţi să-şi întreţină copiii minori şi copiii majori inapţi de muncă, care necesită sprijin material, la fel cum copiii majori apți muncă sunt obligați să-și întrețină părinții inapți de muncă care necesită sprijin material.

Modul de plată a pensiei de întreţinere se determină în baza unui contract încheiat între părinţi sau între părinţi şi copilul major inapt de muncă. Forma contractului dat va fi una scrisă și autentificată notarial, în caz contrar contractul se consideră nul. Dacă lipseşte un atare contract şi părinţii nu participă la întreţinerea copiilor, pensia de întreţinere se încasează pe cale judecătorească.

Pensia de întreţinere a copilului minor, care a rămas fără ocrotire părintească, se plăteşte tutorelui sau curatorului acestuia.

Dacă copilul se află într-o instituţie educativă, curativă, de asistenţă socială sau altă instituţie similară, 50 la sută din pensia de întreţinere încasată de la părinţi se transferă pe contul instituţiei respective şi se ţine evidenţa pentru fiecare copil în parte. Depunerile se utilizează pentru întreţinerea copilului. Restul de 50 la sută se transferă într-un cont deschis pe numele copilului la o instituţie financiară.

De asemenea, părinţii sunt obligaţi să-şi întreţină și copiii majori inapţi de muncă, care necesită sprijin material.

La rândul lor, copiii majori apţi de muncă sunt obligaţi să-şi întreţină şi să-şi îngrijească părinţii inapţi de muncă, care necesită sprijin material. La stabilirea cuantumului pensiei, instanţa judecătorească este în drept să ţină cont de toţi copiii majori ai părintelui respectiv, indiferent de faptul dacă acţiunea a fost pornită faţă de unul, câţiva sau toţi copiii. Copilul poate fi eliberat de obligaţia de a-şi întreţine părinţii dacă instanţa judecătorească va stabili că aceştia s-au eschivat de la îndeplinirea obligaţiilor părinteşti faţă de acest copil sau dacă au fost decăzuți din drepturile părintești în trecut.

Pensia de întreţinere pentru copilul minor se încasează din salariul şi/sau din alte venituri ale părinţilor în mărime de:

• 1/4 – pentru un copil;
• 1/3 – pentru 2 copii;
• 1/2 – pentru 3 şi mai mulţi copii.

În cazurile când părintele care datorează întreţinere copilului său are un salariu şi/sau alte venituri neregulate sau fluctuabile ori primeşte salariu şi/sau alte venituri, total sau parţial, în natură, ori nu are un salariu şi/sau alte venituri, precum şi în alte cazuri când, din anumite motive, încasarea pensiei de întreţinere, sub forma unei cote, este imposibilă, dificilă sau lezează substanţial interesele uneia dintre părţi, instanţa judecătorească poate să stabilească cuantumul pensiei de întreţinere într-o sumă bănească fixă plătită lunar sau, concomitent, într-o sumă bănească fixă şi sub forma unei cote din salariu.

Cuantumul cotelor stabilite poate fi micşorat sau majorat de instanţa judecătorească, ţinându-se cont de starea materială şi familială a părinţilor și de alte circumstanţe importante.

În practica actuală există regulă nescrisă conform căreia instanțele judecătorești, la stabilirea cuantumului pensiei de întreținere, se conduc de datele oficiale ale Biroului Național de Statistică al Republicii Moldova cu privire la minimul de existență pe categorii de populație. De exemplu, în primul semestru al anului 2016, pentru copiii cu vârsta de la 7-17 ani domiciliați în orașe mari, cuantumul minimului de existență va fi de 2121 lei și 30 bani. Respectiv, reieșind din faptul că părinții participă la educarea și întreținerea copilului în mod egal cu câte 50% fiecare, pensia de întreținere a copilului minor în situația dată va fi de aproximativ 1060 lei și 65 bani.

Fiecare participant la proces poate demonstra instanței că există circumstanțe pe cazul său care determină necesitatea încasării unei pensii de întreținere într-un cuantum mai mare  decât minimul de întreținere pe țară.

În caz de litigii şi de circumstanţe excepţionale (boală gravă, mutilare a copilului minor sau a celui major inapt de muncă, necesitatea achitării cheltuielilor privind îngrijirea acestora etc.), în lipsa contractului între părţi, instanţa judecătorească poate obliga pe fiecare dintre părinţi să participe la cheltuielile suplimentare generate de aceste circumstanţe.

Modalitatea participării părinţilor la cheltuielile suplimentare, precum şi cuantumul acestor cheltuieli sunt stabilite de instanţa judecătorească, ţinându-se cont de starea materială şi familială a părinţilor şi a copiilor, şi de alte circumstanţe importante. Cuantumul cheltuielilor suplimentare se stabileşte într-o sumă bănească fixă, ce va fi achitată lunar. Acestea se vor încasa până la îmbunătăţirea stării sănătăţii copilului minor şi a celui major inapt de muncă şi nu până la menţinerea gradului de invaliditate. Și asta pentru că, în cazul invalidităţii atât a copilului minor, cât şi a copilului major inapt de muncă se va încasa pensia de întreţinere a acestora şi nu cheltuielile suplimentare generate de circumstanţe excepţionale.

Persoana care are dreptul la întreţinere poate porni o acţiune privind încasarea pensiei de întreţinere, indiferent de termenul care a trecut de la momentul apariţiei dreptului respectiv. Instanţa judecătorească este în drept să hotărască încasarea pensiei de întreţinere de la data depunerii cererii.

Important de știut că patronul este obligat să reţină lunar, în baza contractului privind plata pensiei de întreţinere, autentificat notarial, sau a titlului executoriu, sau a cererii debitorului întreţinerii, pensia de întreţinere din salariul şi/sau din alte venituri ale debitorului întreţinerii şi să o transmită sau să o transfere, din contul acestuia, creditorului întreţinerii într-un termen de cel mult 3 zile de la data fixată pentru plata salariului şi/sau a altor venituri. Pensia de întreţinere, stabilită de instanţa judecătorească într-o sumă bănească fixă, poate fi indexată.

Obligaţia de întreţinere, apărută în baza contractului privind plata pensiei de întreţinere, încetează în urma decesului uneia dintre părţi, a expirării duratei contractului sau conform clauzelor acestuia.

Plata pensiei de întreţinere, în baza hotărârii instanţei judecătoreşti, încetează în cazurile:

• atingerii de către copil a vârstei de 18 ani sau obţinerii de către acesta a capacităţii depline de exerciţiu sub vârsta de 18 ani;
• adopţiei copilului care primeşte pensia de întreţinere;
• căsătoriei descendentului inapt de muncă;
• restabilirii capacităţii de muncă a persoanei care primeşte pensia de întreţinere;
• decesului creditorului întreţinerii sau al debitorului întreţinerii;
• anulării hotărârii judecătoreşti privind încasarea pensiei.

Perioada estivală este în toi așa că mai toți suntem cu gândul la locul unde ne vom petrece vacanța iar unii deja sunt acolo.

Cert este că majoritatea din noi urmează să interacționeze cu companiile turistice iar uneori achitând prețul călătoriei apar circumstanțe din cauza cărora nu mai putem merge sau necesită să amânăm plecarea noastră în vacanță.

Cum procedăm în asemenea situațiii și care este modelul corect și legal de comportament al agențiilor și tur operatorilor ce prestează servicii turistice aflăm azi

Deseori echipa „Sfat de Avocat” primește mesaje în care se descriu situații precum că companiile turistice nu întorc banii în caz de anulare a călătoriilor chiar dacă contractul nu a fost încheiat sau solicită să le fie achitată suma integrală a călătoriei dacă li s-a achitat doar avansul – și  această situație o vom analiza astăzi.

Conform legislației există două situații:

• Atunci când turistul reziliază anticipat contractul din proprie dorință sau din cauza unor cisrcumstanțe obiective apărute care nu îi permit ă beneficieze de serviciile turistice și atunci conform legii compania turistică pierde dreptul asupra preţului călătoriei. Ea poate, totuşi, să ceară o despăgubire corespunzătoare. Cuantumul despăgubirii se determină în funcţie de preţul călătoriei, scăzîndu-se cheltuielile neefectuate de organizator, precum şi ceea ce organizatorul ar fi putut dobîndi prin valorificarea în alt mod a prestaţiilor sale, însă pentru a vă reține careva sume din prețul călătoriei compania turistică este obligată să probeze existența reală a cheltuielilor date și faptul că contractul de prestări servicii turistice a fost valabil încheiat.

• Atunci când contractul este reziliat din cauza unei forțe majore – calamități naturale sau interzicerea traversării frontierelor vamale din cauza cărorva situații neprevăzute cum ar fi epidemii sau altele, forța majoră trebuie să fie constatată de instituțiile de stat abilitate cu această atribuție legală. În asemenea situație, conform legislației contractul va fi reziliat fără careva condiții suplimentare iar dacă contractul se reziliază în timpul efectuării călătoriei părțile vor suporta în egală măsură prețul cheltuielilor de întoarcere a turistului acasă organizatorul păstrând totuși obligația de a-l transporta înapoi în țară.

La fel conform legislației naționale în vigoare, contractul de servicii turistice va exemplifica și descrie amănunțit toate condițiile și detaliile precum și nivelul calității și confortului călătoriei pe care urmează să o întrepridneți iar în cazul în care pe parcursul călătoriei depistați neajunsul considerabile, legislația vă permite să solicitați imediat de la prestatorul de servicii turistice reducerea prețului pentru aceste neajunsuri depistate cu unica condiție că preţul călătoriei nu se reduce dacă turistul, din intenţie sau din culpă gravă, nu l-a anunţat pe organizator într-un termen rezonabil despre neajunsul depistat.

Text de Sergiu Muntean, Avocat, Președinte al A.O. Ius Moldova și Irina Vulpe, Avocat Stagiar, Director Executiv al A.O. Ius Moldova

  Statisticile naționale arată că majoritatea victimelor din Republica Moldova sunt femeile, și sunt traficate în scop de exploatare sexuală şi/sau prin muncă.

   Practica judiciară arată că multe persoane cred în promisiunile „angajatorilor” că vor lucra în calitate de chelneri, dansatori, asistenţi, manageri, secretare, în schimb însă sunt forţate prin constrângere (prin luarea actelor de identitate și obiectelor personale, imputarea unor datorii inexistente care sunt mereu în creștere), violenţă şi ameninţări (că sunt datoare financiar pentru faptul că li s-a asigurat deplasarea, monitorizare permanentă) să lucreze în alt domeniu decât cel dinainte promis.

    Bărbaţii însă pot deveni victime ale traficului de ființe umane prin impunerea lor de a practica cerșetoria într-un stat străin, prin prestarea muncii forţate în construcţii sau agricultură, etc.

În orice zi se poate întâmpla să dai cu împrumut bani prietenilor, rudelor, chiar și străinilor cu scopul de a-i ajuta dar atunci când vine momentul se fac că uită de datorie. Cum să ne asigurăm în astfel de situații și să evităm problemele care ar putea apărea, vedeți mai jos.
Desigur, decizia de a da bani cu împrumut sau a nu da aparține fiecarei persoane în parte, totuși dacă ați decis să mergeți la un astfel de pas trebuie neapărat să întocmiți un înscris care să probeze faptul transmiterii banilor. Ar fi perfect să întocmiți un contract de împrumut în conformitate de art. 867-874 Cod civil al RM.

Dacă nu aveți timp să respectați toate formalitățile vă recomandăm să întocmiți o recipisă. Pentru a avea valoare juridică și forță probatorie, în caz că se ajunge în instanța de judecată pentru a vă apăra drepturile, recipisa de asemenea trebuie să conțină cîteva elemente obligatorii.

În primul rînd, recipisa trebuie scrisă de mână și anume de persoana care ia banii cu împrumut (împrumutatul/debitor). Acest mic detaliu, deși la prima vedere ar părea lipsit de importanță, vă va face o favoare enormă. În situația în care împrumutatul/debitorul nu vă întoarce banii la data convenită/prestabilită sau nu recunoaște faptul că a împrumutat banii, veți putea numi o expertiză grafoscopică care va stabili dacă scrisul aparține împrumutatului/datornicului sau nu.

În al doilea rînd, recipisa trebuie să conțină următoarele informații:

Părțile – atât persoana care oferă bani (împrumutătorul/creditorul) cât și pesoana ce îi primește (împrumutatul/debitorul) trebuie să fie identificați : trebuie specificat numele, prenumele, ideal ar fi să fie stipulate și datele din buletin pentru fiecare în parte.
Domiciliul părților.
Suma concretă a împrumutului trebuie scrisă cu cifre și litere. De specificat că suma respectivă este dată anume cu împrumut dar nu este o donație sau ceva de genul, astfel impunîndu-se obligația de restituire.
Dacă nu ați stabilit o dobîndă specificați că împrumutul e cu titlu gratuit.
Data la care trebuie restituiți banii.
Data întocmirii prezentei recipise.
Semnăturile.
În al treilea rînd, nu uitați că recipisa sau alt înscris nu pot servi drept temei pentru încasarea sumei împrumutului, dacă aceste înscrisuri nu conţin informaţii despre părţile contractului de împrumut şi despre suma concretă a împrumutului. Astfel, recipisa întocmită va demonstra faptul că a fost încheiat un contract de împrumut ceea ce va confirma dreptul DVS la restituirea sumei de bani.



Autor:
VULPE Irina,
avocat stagiar,
Director Executiv A.O. ”Ius Moldova”.