sfatdeavocat.md
Delimitarea infracțiunilor de furt, jaf și tâlhărie.

Având în vedere faptul că infracțiunile de sustragere sunt des întâlnite infracțiuni în Republica Moldova, este important ca aceste infracțiuni să fie studiate și analizate din perspectiva cunoașterii modului de calificare a acestor infracțiuni. Astfel, urmează să analizăm delimitările infracțiunii de furt, jaf și tâlhărie din punct de vedere al modului de comitere a acestor infracțiuni.


Trebuie de înțeles că infracțiunea de furt, jaf și tâlhărie fac parte din categoria infracțiunilor de sustragere, doar o diferență esențială dintre aceste infracțiuni este faptul că infracțiunea de furt, prevăzută la art.186 Cod Penal, este comisă în mod tainic, pe ascuns, iar infracțiunea de jaf – art.187 Cod Penal și infracțiunea de tâlhărie – art.188 Cod Penal sunt săvârșite în mod deschis.


Potrivit Hotărârii explicative a Plenului CSJ nr.23 din 28.06.2004, sustragerea se consideră săvârșită pe ascuns și se califică drept furt, în baza art.186 Cod Penal, dacă a fost săvârșită:

-      în absența proprietarului, a posesorului sau a oricăror altor persoane;

-      în prezența altor persoane, dar pe neobservate pentru acestea;

-      în prezența altor persoane, care observă actul luării bunurilor, dar care nu conștientizează caracterul infracțional al celor comise (din cauza necunoașterii de către ele a faptului cui aparțin aceste bunuri sau din cauza creării de către făptuitor a iluziei caracterului legitim al luării bunurilor, sau din cauza vârstei minore, a ebrietății, a somnului, a unei boli psihice ori a unei alte stări specifice în care se află aceste persoane);

-      în prezența altor persoane care urmăresc actul luării bunurilor și conștientizează caracterul infracțional al faptelor comise, persoane care insuflă încredere făptuitorului că nu-i vor crea impedimente în procesul săvârșirii sustragerii (soț, rudă apropiată). Dacă însă persoanele date au întreprins măsuri în vederea împiedicării sustragerii, cele săvârșite nu pot fi considerate furt, ci trebuie calificate ca jaf (art.187 Cod Penal).


Astfel, observăm că sustragerea pe ascuns poate fi atât în lipsa unor persoane, cât și în prezența persoanelor care văd faptul sustragerii dar, fie nu conștientizează că aceste fapte reprezintă o infracțiune, fie facilitează comiterea infracțiunii, reieșind din unele relații apropiate cu infractorului.


În același timp, sustragerea în mod deschis urmează a fi calificată ca infracțiune de jaf atunci când faptele infracționale sunt comise în prezența proprietarului sau altui posesor, ori în prezența unor persoane străine, făptuitorul fiind conștient ca persoanele prezente înțeleg caracterul ilegal al acțiuni lor lui, indiferent de faptul că ele au întreprins ori nu careva măsuri de curmare a acestor acțiuni.


Prin urmare, putem concluziona cu faptul că la calificarea faptelor de sustragere, în primul rând, trebuie luată în considerație convingerea făptuitorului, pe motiv că însuși percepția și convingerea acestuia determină și modul de sustragere. De exemplu, dacă o persoană are intenția să sustragă un bun pe ascuns, dar în timpul sustragerii făptuitorul este văzut de alte persoane, faptele acestuia oricum urmează a fi calificate ca furt, în baza art.186 Cod Penal, pe motiv că în percepția făptuitorului el a comis o sustragere pe ascuns, fiind convins că nu este văzut de nimeni.


Cu privire la infracțiunea de tâlhărie putem menționa că faptele de sustragere urmează a fi calificate în baza art.188 Cod Penal, atunci când infractorul comite un atac asupra victimei cu aplicarea violența periculoasă pentru viața și sănătatea victimei sau cu amenințarea aplicării violenței, în scopul sustragerii bunurilor persoanei. Astfel, pentru ca faptele să constituie tâlhărie trebuie, neapărat, să fie prezent atacul asupra victimei însoțit cu aplicarea violenței periculoase pentru viața sau sănătatea persoanei, sau cu amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe.


Astfel, ajungem la concluzia că diferența dintre infracțiunea de furt cu cea de jaf și de tâlhărie constă în modalitatea de comitere, prin urmare, poate fi sustras același bun dar prin acțiuni total diferite, fiind o calificare juridică diferită. Spre exemplu, sustragerea pe ascuns a unui telefon mobil, va fi calificată ca furt – art.186 Cod Penal, sustragerea telefonului în prezența proprietarului dacă acesta vede și conștientizează că i se fură telefonul va fi calificată ca jaf – art.187 Cod Penal, iar sustragerea telefonului printr-un atac săvârșit asupra proprietarului însoțit de violență periculoasă pentru viața și sănătatea persoanei sau amenințare cu asemenea violență va fi calificată ca tâlhărie – art.188 Cod Penal.


În asemenea situații, rolul unui avocat pe cauze de furt, jaf sau tîlhărie, atunci când faptele acestuia nu sunt calificate corect și agravează răspunderea clientului său, să vinp cu cereri și demersuri pentru ca faptele acestuia să fie recalificate în mai ușoare dacă fapta a fost comisă în mod tainic iar acuzarea în mod nemotivat impută comiterea lor în mod deschis sau cu aplicarea violenței, având în vedere faptul că calificarea corectă a faptelor comise este o garanție a dreptului la un proces echitabil – art.6 CEDO.


Importanța calificării corecte a faptelor de sustragere constă și în pedeapsa prevăzută de lege pentru comiterea acestor infracțiuni, astfel, pentru comiterea unui furt, persoana riscă amendă în mărime până la 650 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 120 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 2 ani. Pentru comiterea unui jaf, persoana se pedepsește cu amendă în mărime de la 550 la 850 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de la 2 la 5 ani. Iar pentru comiterea unei tâlhării, persoana poate fi sancționată cu închisoare de la 5 la 8 ani cu (sau fără) amendă în mărime de la 950 la 1350 unități convenționale.

Motiv din care este necesară consultarea cu un avocat specializat în asemenea cazuri pentru a putea asigura o justiție corectă și legală dar și o pedeapsă echitabilă în cazul când persoana a comis faptele dar și o sentință care să constate nevinovăția persoanei dacă aceasta nu este vinovată de comiterea infracțiunii imputate.

Autori:

Muntean Sergiu Avocat, Magistru în drept, membru al echipei www.sfatdeavocat.md

           Popov IonUSM, facultatea Drept, membru al echipei www.sfatdeavocat.md