Având în vedere faptul că
infracțiunile de sustragere sunt des întâlnite infracțiuni în Republica
Moldova, este important ca aceste infracțiuni să fie studiate și analizate din
perspectiva cunoașterii modului de calificare a acestor infracțiuni. Astfel,
urmează să analizăm delimitările infracțiunii de furt, jaf și tâlhărie din
punct de vedere al modului de comitere a acestor infracțiuni.
Trebuie de înțeles că
infracțiunea de furt, jaf și tâlhărie fac parte din categoria infracțiunilor de
sustragere, doar o diferență esențială dintre aceste infracțiuni este faptul că
infracțiunea de furt, prevăzută la art.186 Cod Penal, este comisă în mod
tainic, pe ascuns, iar infracțiunea de jaf – art.187 Cod Penal și infracțiunea
de tâlhărie – art.188 Cod Penal sunt săvârșite în mod deschis.
Potrivit Hotărârii
explicative a Plenului CSJ nr.23 din 28.06.2004, sustragerea se consideră săvârșită
pe ascuns și se califică drept furt, în baza art.186 Cod Penal, dacă a fost săvârșită:
- în absența proprietarului,
a posesorului sau a oricăror altor persoane;
- în prezența altor
persoane, dar pe neobservate pentru acestea;
- în prezența altor
persoane, care observă actul luării bunurilor, dar care nu conștientizează
caracterul infracțional al celor comise (din cauza necunoașterii de către ele a
faptului cui aparțin aceste bunuri sau din cauza creării de către făptuitor a
iluziei caracterului legitim al luării bunurilor, sau din cauza vârstei minore,
a ebrietății, a somnului, a unei boli psihice ori a unei alte stări specifice
în care se află aceste persoane);
- în prezența altor persoane
care urmăresc actul luării bunurilor și conștientizează caracterul infracțional
al faptelor comise, persoane care insuflă încredere făptuitorului că nu-i vor
crea impedimente în procesul săvârșirii sustragerii (soț, rudă apropiată). Dacă
însă persoanele date au întreprins măsuri în vederea împiedicării sustragerii,
cele săvârșite nu pot fi considerate furt, ci trebuie calificate ca jaf
(art.187 Cod Penal).
Astfel, observăm că
sustragerea pe ascuns poate fi atât în lipsa unor persoane, cât și în prezența
persoanelor care văd faptul sustragerii dar, fie nu conștientizează că aceste
fapte reprezintă o infracțiune, fie facilitează comiterea infracțiunii, reieșind
din unele relații apropiate cu infractorului.
În același timp,
sustragerea în mod deschis urmează a fi calificată ca infracțiune de jaf atunci
când faptele infracționale sunt comise în prezența proprietarului sau altui
posesor, ori în prezența unor persoane străine, făptuitorul fiind conștient ca
persoanele prezente înțeleg caracterul ilegal al acțiuni lor lui, indiferent de
faptul că ele au întreprins ori nu careva măsuri de curmare a acestor acțiuni.
Prin urmare, putem
concluziona cu faptul că la calificarea faptelor de sustragere, în primul rând,
trebuie luată în considerație convingerea făptuitorului, pe motiv că însuși
percepția și convingerea acestuia determină și modul de sustragere. De exemplu,
dacă o persoană are intenția să sustragă un bun pe ascuns, dar în timpul
sustragerii făptuitorul este văzut de alte persoane, faptele acestuia oricum
urmează a fi calificate ca furt, în baza art.186 Cod Penal, pe motiv că în
percepția făptuitorului el a comis o sustragere pe ascuns, fiind convins că nu
este văzut de nimeni.
Cu privire la infracțiunea
de tâlhărie putem menționa că faptele de sustragere urmează a fi calificate în
baza art.188 Cod Penal, atunci când infractorul comite un atac asupra victimei
cu aplicarea violența periculoasă pentru viața și sănătatea victimei sau cu
amenințarea aplicării violenței, în scopul sustragerii bunurilor persoanei.
Astfel, pentru ca faptele să constituie tâlhărie trebuie, neapărat, să fie
prezent atacul asupra victimei însoțit cu aplicarea violenței periculoase
pentru viața sau sănătatea persoanei, sau cu amenințarea cu aplicarea unei
asemenea violențe.
Astfel, ajungem la
concluzia că diferența dintre infracțiunea de furt cu cea de jaf și de tâlhărie
constă în modalitatea de comitere, prin urmare, poate fi sustras același bun
dar prin acțiuni total diferite, fiind o calificare juridică diferită. Spre exemplu,
sustragerea pe ascuns a unui telefon mobil, va fi calificată ca furt – art.186
Cod Penal, sustragerea telefonului în prezența proprietarului dacă acesta vede și
conștientizează că i se fură telefonul va fi calificată ca jaf – art.187 Cod
Penal, iar sustragerea telefonului printr-un atac săvârșit asupra
proprietarului însoțit de violență periculoasă pentru viața și sănătatea
persoanei sau amenințare cu asemenea violență va fi calificată ca tâlhărie –
art.188 Cod Penal.
În asemenea situații, rolul
unui avocat pe cauze de furt, jaf sau tîlhărie, atunci când faptele acestuia nu
sunt calificate corect și agravează răspunderea clientului său, să vinp cu
cereri și demersuri pentru ca faptele acestuia să fie recalificate în mai
ușoare dacă fapta a fost comisă în mod tainic iar acuzarea în mod nemotivat
impută comiterea lor în mod deschis sau cu aplicarea violenței, având în vedere
faptul că calificarea corectă a faptelor comise este o garanție a dreptului la
un proces echitabil – art.6 CEDO.
Importanța
calificării corecte a faptelor de sustragere constă și în pedeapsa prevăzută de
lege pentru comiterea acestor infracțiuni, astfel, pentru comiterea unui furt,
persoana riscă amendă în mărime până la 650 unități convenționale sau cu muncă
neremunerată în folosul comunității de la 120 la 240 de ore, sau cu închisoare
de până la 2 ani. Pentru comiterea unui jaf, persoana se pedepsește cu amendă
în mărime de la 550 la 850 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în
folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de la 2 la 5
ani. Iar pentru comiterea unei tâlhării, persoana poate fi sancționată cu
închisoare de la 5 la 8 ani cu (sau fără) amendă în mărime de la 950 la 1350
unități convenționale.
Motiv din care este
necesară consultarea cu un avocat specializat în asemenea cazuri pentru a putea asigura o justiție corectă și legală dar și o pedeapsă
echitabilă în cazul când persoana a comis faptele dar și o sentință care să
constate nevinovăția persoanei dacă aceasta nu este vinovată de comiterea
infracțiunii imputate.
Autori:
